Inteligențe multiple

AJUTĂ-ȚI COPILUL SĂ ÎNVEȚE MAI UȘOR ȘI SPRIJINĂ-L SĂ-ȘI DEZVOLTE PASIUNILE NATIVE

Dezvoltarea inteligențelor multiple prin joc

Care sunt inteligențele multiple, darurile native ale copilului pe care să le prețuim și să le încurajăm?

Copilul vine pe lume cu o inteligență nativă, vine cu darurile sale. În fiecare copil este un zăcământ de resurse, resurse care cresc și se dezvoltă odată cu el. Bineînțeles că, este esențial contextul și mediul în care crește și dacă părinții îl sprijină să-și dezvolte abilitățile native.

Iată mai jos o poveste scurtă:

Un tată îi spune fiicei sale să înceteze să mai scrie povești, pentru că scriitorii mor de foame și o îndreaptă către alte științe, consideră el mai bine plătite. Fiica ajunge, în cele din urmă, la facultatea de medicină. În anul cinci renunță pentru că nu se regăsește în cariera aleasă. Se înscrie la marketing și își alege o carieră în publicitate, scriind povești care vând pentru diferite produse, campanii, companii.

Este doar una dintre multele povești de acest fel. Cunoaștem cu toții poveștile unor oameni cărora nu li s-a permis să facă și mai ales să fie ceea ce își doreau. De multe ori uităm că o profesie, o carieră, înseamnă mult mai mult decât a primi bani pentru munca ta. Dincolo de aspectul financiar, cariera este o parte importantă a vieții fiecăruia dintre noi și de multe ori este sursa nefericirii, a stresului, a oboselii dar la fel de bine poate fi și izvorul împlinirii sufletești.

Cu siguranță orice părinte își dorește ca al său copil să fie fericit și de aceea face tot ce știe el mai bine pentru a-l îndruma sprea acea fericire și a-l ajuta să fie cea mai bună variantă a sa.

Însă, a nu-l lăsa pe copil să-și manifeste darurile native este un mare deserviciu pe care i-l face și care, poate, îi va influența întreaga viață.

Să ne amintim că îi pregătim pe copii pentru lumea pe care noi o imaginăm pentru ei, la fel cum și părinții noștri ne-au pregătit pentru lumea pe care o imaginau ei pentru noi. Ne spuneau: “Învață, fă o facultate, astfel ai viitorul asigurat!”. Or, astăzi, o diplomă nu-ți asigură nici măcar intrarea la un interviu. Lumea copiilor de astăzi va arăta cu totul altfel peste douăzeci-treizeci de ani. Unele meserii vor dispărea și vor apărea altele noi, iar singurul lucru care le poate asigura o bună adaptabilitate este inteligența nativă.

Ce sunt intligențele multiple?

Imaginați-vă că, în creierul copilului sunt o mulțime de elastice, care se leagă unul de celălalt. Sunt zone în care acele elastice sunt foarte flexibile și zone în care sunt mai rigide. Pe măsură ce copilul crește și își folosește mai mult o parte a creierului, elasticul din zona respectivă devine mai flexibil și creează baza pentru viitoarele achiziții.

Howard Gardner este cel care a dezvoltat teoria inteligențelor multiple. El vorbește despre 8 tipuri de inteligență: logico-matematică, verbal-lingvistică, vizual-spațială, kinestezică, muzicală, interpersonală, intrapersonală, naturalistă. Însă, aceste tipuri de inteligență se adaptează în funcție de evoluția societății. Lucrând cu adolescenți și copii de diferite vârste, în cadrul programelor pentru dezvoltarea cognitiv-emoțională (să adăugăm link aici către pagina unde sunt info despre aceste programe – site Young Academics), am remarcat faptul că ei vin deja cu anumite informații. Spre exeplu, atât băieții, cât și fetele sunt adaptați și capabili să lucreze cu tehnologia, deși în trecut bărbații erau mult mai abili în a lucra cu tehnologia.

 

 

Perioada de până la 8-9 ani este esențială pentru a dezvolta aceste daruri și pentru a crea elasticitate în zonele mai puțin înzestrate.

În primii 8-9 ani din viață creierul copilului este ușor de modelat, în următorii 10 ani este mai dificil de modelat și de la o decadă la alta creierul își pierde din ce în ce mai mult din elasticitate. Cu alte cuvinte, elasticele despre care vorbeam mai devreme, devin mai rigide.

Haideți să ne gândim cum este să înveți o limbă străină la șase ani și cum este să o înveți la patruzeci de ani. Cu siguranță mai dificil la patruzeci decât la șase.

Este important să sprijinim dezvoltarea lor pe toate palierele, pentru că un dezechilibru le poate crea, mai târziu, dezavantaje. Spre exemplu, 80% dintre băieți au o inteligență vizual-spațială foarte bine dezvoltată, în timp de 80% dintre fete au o inteligență verbal-lingvistică mai dezvoltată. De aceea este esențial să vorbim cu băieții, pentru a le dezvolta abilitatea de a comunica și să le implicăm pe fete în jocuri ce necesită coordonarea în spațiu.

Să ne amintim că fiecare copil este unic și tocmai acest lucru îl face extrem de prețios. Nu cred în copilul bun la toate, care face cinci activități extrașcolare pe săptămână, face fotbal sau baschet, merge la pictură, la șah, la clubul de lectură, la cursuri de grădinărit și de făcut plăcinte. Nu spun că toate aceste activități nu le sunt benefice copiilor, le sunt cu siguranță, însă într-o măsură rezonabilă, în care nu sunt suprasolicitați.

La preșcolar și la școlarul mic întreg procesul de învățare se bazează pe joc, iar copilul are foarte multe beneficii din jocul liber. Așadar, balanța ar trebui să fie undeva la 70% timp și joc liber și doar 30% activități structurate. Desigur că, în jocul liber copilul va avea tendința să facă acele lucruri pe care le stăpânește foarte bine și spre care are înclinații native. Amintește-ți cât de dornic/ă erai să înveți și să-ți faci temele la română și cât de mult evitai exercițiile de matematică. Sau invers.

De aceea, în timpul structurat vom avea nevoie să îi ghidăm pe copii și spre activități care nu ar reprezenta prima lor opțiune, dar care îi ajută să-și dezvolte și celelalte tipuri de inteligență.

Este foarte interesant faptul că ceea ce facem în copilărie, cum ne modelăm creierul, ne influențează întreaga viață.

Iar în primii 9 ani de viață se pun bazele inteligențelor de mai târziu, pentru că atunci creierul are cea mai mare elasticitate. Da, ai înțeles bine, abilitatea de lucru cu cifrele, cu oamenii, cu sunetele și așa mai departe, își are bazele în preșcolaritate. Atunci se construiește temelia pe care poți (ori nu) să așezi ulterior cărămizi.

Să luăm exemplul limbilor străine. Un adult care în copilărie și-a folosit constant acea parte a creierului reponsabilă cu inteligența verbal-lingvistică, va învăța mult mai ușor o limbă străină decât un adult care nu are elasticitate în această zonă a creierului. Chiar dacă a uitat cuvintele pentru că nu a mai folosit limba respectivă, în creier i-a rămas ștanțat sistemul fonetic specific acelei limbi. De aceea, nouă, românilor, ne este mai ușor să învățăm limbile latine, tocmai pentru că suntem familiarizați cu acest sistem fonetic. Nu putem spune același lucru despre o limbă nordică, ori asiatică.

Pentru a integra sistemul fonetic al unei limbi este suficient să i se vorbească copilului în acea limbă, în primii ani de viață, preferabil de un vorbitor nativ.

Acesta este doar un exemplu, însă la fel se întâmplă cu toate tipurile de inteligență: logico-matematică, vizual-spațială, muzicală, kinestezică, naturalistă, intrapersonală, interpersonală și așa mai departe.

Așadar, este esențial să creăm echilibrul între a-l încuraja pe copil să-și devolte la maximum inteligențele native și a-l susține să își dezvolte și acele aspecte la care nu excelează.

Este important să dezvoltăm toate aceste arii ale creierului, fără a-l suprasolicita. Imaginează-ți că inteligența este ca o ciorbă pe care o gătești. Dacă pui doar morcovi, faci ciorbă de morcovi. Dacă pui și ceapă, cartofi, roșii, îți iese o ciorbă de legume. De aceea copilul are nevoie să aibă activități și jocuri cât mai variate.

Soluții – Exemple de jocuri pentru cele 8 tipuri de inteligență

Inteligența verbal-lingvistică

Implică abilitatea de a pune în cuvinte ceea ce gândești și simți. Cei ce au o astfel de inteligență se exprimă bine, de cele mai multe ori atât verbal, cât și în scris. Spun și ascultă cu plăcere povești. Uneori chiar inventează ei povești. Învață ușor o limbă străină și rețin cu ușurință cuvintele noi. Au un vocabular bine dezvoltat și pot învăța cu ușurință o limbă străină, în special dacă în primii ani de viață li s-a vorbit în acea limbă de către un vorbitor nativ.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Vorbiți mult cu cei mici, încă de când sunt bebeluși. Acest lucru ajută la dezvoltarea vorbirii și a vocabularului copilului.

Lecturarea unor povești. De la povești scurte, când sunt mici, până la povești mai complexe pe măsură ce cresc.

Folosiți animalele din pluș pentru a spune o poveste. Un fel de teatru cu păpuși în care puneți în scenă o poveste. Bonus: acest tip de joc este terapeutic și puteți vindeca unele temeri, ori alte situații din viața copilului. Spre exemplu, dacă cel mic se teme de separarea de părinți, veți folosi 3 animale din pluș – Mama Urs, Tata Urs, Ursulică – și veți povesti despre cum Ursulică se temea să fie departe de Mama Urs și de Tata Urs. Dacă se teme de mașini, puteți folosi un personaj lego și o mașinuță de jucărie pentru acest scenariu. Urmăriți indicațiile copilului și invitați-l să creeze propriul scenariu în care personajul își depășește frica și astfel să deprindă și arta povestirii.

Construirea unor povești, pornind de la un personaj, spre exemplu Mic cel pitic. Ce aveți de făcut este să creați un personaj împreună cu cel mic, ori cea mică și apoi să descoperiți prin ce peripeții și aventuri trece.

Povestea în lanț. Este un joc simplu și amuzant, de jucat în doi, în trei, în patru sau mai mulți. Unul dintre voi începe povestea și povestește un minut, iar apoi celălalt o continuă și tot așa până vă săturați de povestit.

Cartonașe cu întrebări trăznite. Ce aveți de făcut este să construiți câteva cartonașe cu întrebări trăznite, spre exemplu:

  • Dacă ai fi o picătură de apă, unde ai locui?
  • Dacă ai putea zbura, unde ai merge și de ce?

Acest joc îi dezvoltă copilului imaginația, dar și abilitatea de exprimare.

Inteligența logico-matematică

Inteligența logico-matematică nu se dezvoltă la școală, ci se formează încă din preșcolaritate. De fapt, aceea este perioada când se pun bazele inteligenței logico-matematice de mai târziu.

Copiii ce au o inteligență logico-matematică nativă, sunt cei care caută constant soluții pentru anumite jocuri: cum să potrivească cuburile mai bine, cum să le asocieze altfel. Le place să analizeze, să sorteze, să măsoare, să pună pe categorii. Mai târziu au bune abilități de a lucra cu cifrele.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Jocuri cu diferite forme pe care copilul le potrivește în anumite locuri, în funcție de mărimea și forma geometrică a acestora. Această activitate îl ajută pe copil să-și stabilească conceptele de mărime, adâncime, sus-jos și așa mai departe.

Activități de sortare a lucrurilor pe diferite categorii. Spre exemplu, adună câteva obiecte din casă și jucați un joc în care să le puneți pe categorii. Găsiți cât mai multe categorii în care puteți grupa obiectele respective.

Jocuri pentru stabilitea conceptelor de mărime, de adâncime, de sus/jos. Sunt o mulțime de exemple de astfel de activități pe internet, care pot fi create cu ușurință acasă.

Puzzle-uri și jocuri de strategie. Puzzle-urile ajută  foarte mult și la dezvoltarea inteligenței vizual-spațiale. Jocurile de strategie sunt acele jocuri în care copilul are nevoie să caute cea mai bună soluție pentru a câștiga, spre exemplu cum este șahul.

Experimente științifice. Unele dintre ele sunt foarte ușor de făcut acasă și îl ajută pe copil să înțeleagă anumite noțiuni de fizică, ori chimie.

Jocuri și probleme de logică. Puteți tipări fișe cu astfel de probleme de logică, sau chiar achiziționa cărți. Mie mi-a plăcut tare mult colecția Mensa kids – “Clubul micilor genii. Pune-ți mintea la încercare” (+7 ani), pe care o și folosesc cu cei mici la ateliere.

Inteligența vizual-spațială

Acest tip de inteligență presupune o bună orientare în spațiu. Copiii cu o inteligență vizual-spațială dezvoltată se orientează ușor în spațiu și pot citi cu ușurință hărțile. Au abilități bune de schematizare, desenează sau pictează frumos. Mai târziu au înclinații spre arhitectură, construcții, ori desen.

Există o categorie de copii ce întâmpină dificultăți în această zonă, respectiv copiii cu dislexie. Dislexia și disgrafia sunt tulburări de învățare ce implică o dificultate în citire, scriere. Acestea sunt întâlnite mai frecvent decât ne-am imagina. Într-o clasă de treizeci de copii, trei dintre ei pot manifesta astfel de tulburări. Ele sunt conectate direct cu inteliența-vizual spațială, iar dacă în preșcolaritate nu pare atât de important faptul că un copil confundă stânga cu dreapta, urmările sunt văzute mai târziu când copilul școlar întâmpină dificultăți de citire/scriere și mai târziu la geometrie. Însă, aceaste tulburări de învățare nu sunt un semn al IQ-ului scăzut și în cele din urmă copilul învață să se adapteze.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Desen, pictură. Aceste activități îl vor ajuta să lucreze cu spațiul și perspectiva, mai târziu.

Unește punctele pentru a forma o imagine. Puteți tipări fișe cu astfel de activități.

Jocul lego, ori jocuri cu forme geometrice. La fel ca la inteligența logico-matematică este esențial să-l sprijinim pe copil să-și stabilească noțiunile de mărime, adâncime, sus/jos.

Puzzle-uri, despre care am vorbit și mai sus.

Labirinturi, în care copilul încearcă să ajungă dintr-un punct în altul. Acest tip de joc ajută foarte mult la dezvoltarea cognitivă a copilului, la dezvoltarea capacității de atenție și a concentrării.

Jocuri de tipul: găsește cele 5 diferențe, sau găsește-l pe Wally.

Inteligența muzicală

Este acel tip de inteligență care, desigur, are legătură cu muzica. Copiii ce au acest tip de inteligență sunt sensibili la sunete, cântă, din voce sau la un instrument. Își amintesc cu ușurință melodii și pot cânta linia lor melodică întocmai. Sesizează când o melodie nu este cântată corect.

Oamenii de știință au demonstrate în numeroase studii, impactul pe care învățarea unui instrument îl are asupra creierului. În special, pentru că integrează mai multe arii ale creierului și zone ale corpului: urechi, degete, ochi (când citești notele muzicale) și așa mai departe. De asemenea, ajută și la dezvoltarea conexiunii între cele două emisfere: cea draptă (creativă, holistică, intuitivă, imaginativă) și cea stângă (lineară, lingvistică, verbală, analitică).

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Ascultarea unor melodii și fredonarea lor. O activitate simplă și foarte amuzantă pentru copil. Mai apoi, puteți folosi un pix pentru a bate în masă ritmul acelei melodii.

Ascultarea unor melodii și asocierea lor cu diferite emoții. Artiștii transmit emoție prin cântecele lor, acesta fiind un aspect esențial al inteligenței muzicale. Ce aveți de făcut este să ascultați o melodie pentru un minut și apoi să discutați cu cel mic, sau cea mică despre emoția pe care v-a trezit-o acea melodie. Puteți folosi diferite instrumente muzicale pentru fiecare emoție: vioară-tristețe, tobe-furie, flaut-bucurie, pian-teamă.

Să învețe să cânte la un instrument muzical.

Folosirea unor elemente din natură pentru a cânta. Spre exemplu conuri de brad, crenguțe, pietricele. Puteți chiar să faceți un concert al naturii.

Inteligența naturalistă

Are, desigur, legătură cu natura. Sunt acei copii cărora le place să învețe despre natură, animale, plante, mediul înconjurător. Adună flori, gândăcei, frunze, pietre și alte elemente din natură. Sunt foarte empatici cu ceea ce se întâmplă cu natura și animalele, protejându-le și susținându-le drepturile. Foarte mulți copii au aceast tip de inteligență dezvoltat, fiind atrași de natură și animale.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

În drum spre casă, adunația pietricele, frunze căzute, crenguțe. Studiați-le cu atenție și căutați să recunoașteți fiecare plantă în parte, ori să vă imaginați cu ce seamănă o pietricică, sau să descoperiți cum păsările strâng crenguțe pentru a-și clădi un cuib.

Priviți cu atenție ceea ce se întâmplă în iarbă. Este un întreg univers acolo, chiar la picioarele noastre. Copiii sunt fascinați de această lume, așadar, vă puteți petrece minute în șir observând universul gâzelor și chiar construind povești despre acestea.

Citiți-i copilului sau construiți povești despre natură și animale. Acestea îl vor ajuta să descopere mai bine lumea din jurul său și îi vor dezvolta și imaginația.

Discutați despre moduri în care putem proteja natura și înscrieți-l la proiecte ecologie. Activitățile și proiectele dedicate protejării naturii sunt calea cea mai bună de a le cultiva copiilor dorința de a păstra planeta sănătoasă

Plantați un copac, sau mai mulți. În pădure, în grădină, în parc. Nu contează locul, important este că un mic copăcel va crește odată cu al tău copil.

Luați-i o plantă de care să aibă grijă. O plantă poate fi o modalitate prin care copilul se responsabilizează. Sau un animal de companie, dacă nu aveți deja unul.

Priviți stelele și imaginați-vă povești despre univers. Mergeți la planetariu și la observatorul astronomic, atunci când aveți ocazia. Discutați despre planete, constelații, galaxii. Este fascinant, așa-i?

Inteligența kinestezică

Le este specifică celor ce percep lumea în mod special prin intermediul corpului, sunt înclinați spre actvitate și mișcare. Sunt buni la unul sau mai multe sporturi. Le plac activitățile în care lucrează cu diferite obiecte, în care meșteresc. Au o motricitate grosieră și o motricitate fină bine dezvoltate.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Încurajați-l pe copil să desfacă un obiect și să-l refacă. Sunt puzzle-uri 3D sau jucării din mai multe piese, care pot servi foarte bine acestui scop.

Practicarea unui sport este, desigur, principala modalitate prin care îi poți dezvolta acest tip de inteligență. Fie că vorbim despre un sport individual sau de echipă, acesta îl va ajuta pe copil         să-și cunoască mai bine corpul, limitele și chiar să-și formeze structura unui sportiv de performanță.

Mersul pe biciletă, role sau patine. Sunt extrem de importante pentru a-l ajuta pe copil să aibă un bun echilibru. Este esențial ca el să învețe să lucreze cu greutatea corpului său și să-și mențină echilibrul.

Cățăratul își are și el rolul lui. Atunci când copilul se urcă în copaci, pe borduri, în diferite locuri mai înalte, nouă ne îngheață inima de teamă. Însă această activitate este esențială pentru a-l sprijini pe copil să își coordoneze mișcările corpului. Desigur, respectând o anumită limită de siguranță.

Dansul. Fie el ca sport de performanță – baletul, ori doar pentru distracție. De asemenea, sunt potrivite și jocurile în care dansează doar cât se aude melodia, iar apoi se oprește. Acest tip de joc încurajează  autocontrolul și îmbunătățește abilitatea de a respecta cerințele celorlalți.

Jocuri în care să dobândească o bună coordonare a mișcărilor corpului

Inteligența interpersonală

Este acel tip de inteligență ce are în vedere relaționarea cu ceilalți. Sunt acei copii cărora le place să-și petreacă timpul în preajma celorlalți, sunt sociabili, le plac jocurile de echipă, cooperează cu ușurință. Empatizează cu ușurință cu emoțiile celorlalți.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Vorbiți-i despre emoțiile celorlalți, spre exemplu, când observați o doamnă furioasă, ori un copil bucuros. Numiți emoțiile pe care le simt acele persoane și legați-le de ceea ce a declanșat emoția dacă ați observat acest lucru. Spre exemplu, un copil a fost lovit de un altul și acum este trist și plânge.

Joc – detectivul emoțiilor. Stați pe bancă, în parc, așteptați la coadă și vă plictisiți, ori așteptați să intrați în cabinetul medicului? Acestea sunt momente grozave pentru a vă juca de-a “detectivul emoțiilor”. Îi propuneți copilului un joc în care fiecare dintre voi îi observă pe ceilalți și încearcă să găsească cât mai multe indicii despre ei – ce vârstă au, ce fac în acel loc, ce gândesc, cum se simt și așa mai departe. Jocul ajută la dezvoltarea inteligenței interpersonale și a capacității de a empatiza.

Jucați jocuri de echipă, care au ca principal scop cooperarare. Aceste jocuri îl ajută pe copil să învețe să coopereze cu ceilalți și să construiască relații bazate pe colaborare. Fie că vorbim despre un sport de echipă, ori despre jocuri jucate acasă, cu toți membrii familiei, acestea îl vor sprijini pe copil să-și dezvolte inteligența interpersonală.

Încurajați învățarea în grupuri, în care fiecare copil îl învață pe celălalt un anumit lucru. Grupurile de studiu sunt extrem de benefice pentru copii, atât pentru învățăcel, cât și pentru învățător. Învățarea în grupuri este foarte eficientă atât în plan cognitiv, cât și pentru dezvoltarea abilităților sociale.

Citiți despre diferiți oameni de succes. Încercați să vedeți ce anume i-a motivat, cum au reușit să ajungă la succesul respectiv, cum erau ei de fapt, dincolo de realizările lor profesionale. La unele materii puteți construi o întreagă lecție în jurul personalității unei anumite persoane, spre exemplu o lecție de istorie pornind de la personalitatea unui conducător, ori o lecție de fizică pornind de la cel ce a descoperit o anumită forță și așa mai departe.

Expuneți-l la medii noi și cât mai variate unde poate interacționa cu persoane de diferite vârste. Da, acest aspect este esențial pentru ca cel mic sau cea mică să se poată adapta în contexte variate, să relaționeze cu diferiți oameni.

Inteligența intrapersonală

Este acel tip de inteligență ce are în vedere relația cu sine și cunoașterea de sine. Este un tip de inteligență ce se dezvoltă mai târziu, în general după vârsta de doisprezece ani, pentru că aceasta necesită introspecție, adică abilitatea de a te uita în interior.

Jocuri și activități pentru acest tip de inteligență:

Vorbiți-i despre emoțiile sale. Mai întâi etichetați voi acele emoții, spunându-i când se simte furios, frustrat, trist, bucuros, iar apoi, pe măsură ce crește, încurajați-l prin întrebări să descopere singur ce emoții simte. Conștientizarea propriilor emoții și gestionarea lor sunt două aspecte esențiale pentru o inteligență intrapersonală dezvoltată.

Ajutați-l să își descopere propriile puncte forte și punctele slabe, astfel încât să se cunoască pe sine, prin jocuri și activități în care să descopere cine este el. Spre exemplu un joc în care se gândește la o calitate a sa și un exemplu de situație când a manifestat acea calitate.

Încurajați-l să își țină un jurnal personal în care să deseneze, sau să scrie evenimentele și emoțiile de peste zi. Desenatul și scrisul sunt modalități de exprimare care au și un rol terapeutic, vindecător. Așadar, sprijinindu-l pe copil să-și exteriorizeze emoțiile astfel, îl veți ajuta să fie mult mai conectat cu sine.

Jocuri de rol sunt jocuri extrem de utile pentru dezvoltarea empatiei. Poate pretinde că este cineva anume, spre exemplu un bătrân și să exprime cum se simte în papucii acelui personaj, ce gândește, ce simte.

Discutați despre motivul pentru care a reacționat într-un anumit fel. Cum s-a simțit? De ce a simțit acea emoție, spre exemplu a simțit furie, ori frustrare, invidie, ori gelozie? Desigur că, este nevoie să fi atins un anumit nivel în dezvoltarea sa pentru a putea înțelege cum funcționează el însuși. De aceea, atunci când îl întrebi pe un copil preșcolar de ce te-ai comportat astfel, de multe ori poate părea confuz.

Despre articol

Un material realizat de Adriana Mitu, facilitator de programe pentru dezvoltarea cognitiv-emoțională a copiilor, în parteneriat cu centrul Young Academics After School Bucuresti in Sector 1